Passio

Read English version




 
 
Nna chiddi tempi si sulia stilari
c’a na culonna si tinìa attaccatu
quann’a qualcunu s’avia di flaggellari.
 
U stessu cu Gesù hannu operatu:
nta na culonna cu vari strumenti
l’hannu di capu e pieri fraggellatu.
 
E un sordatu sulamenti
virennulu riduttu in tali statu
riprisi a chiddi timirari genti.
 
Perfilio si chiamava stu surdatu
e vosi a Gesù li cordi tagghiari
cu la medesima spata c’avia mmanu.
 
Quasi mortu Gesù vinni a cascari
e chidda turma di dd’iniqui genti
pinsaru di vulillu incoronari.
 
Cci misiru pi ricchi vistimenti
una purpura russa d’un surdatu
e una curuna di spini puncenti
 
Pi scettru ‘nta na manu cci hannu datu
una canna e ‘nta na pietra l’assittaru
fincennulu per Re in tronu alzatu.
 
In ginucchiuni e ‘nginocchiu gridaru:
“Diu ti salvi o re di li giudei!”.
E tutti nna la facci cci sputaru.
 
Secuta San Giovanni ca l’Ebrei
ancora un si nn’avianu saziatu
a li so vogghi spiatati e rei.
 
“Saria di giustu ca sia libiratu”.
I sacerdoti si misiru a gridari.
“Crucifiggilu!  Ncruci av’a spirari”.
 
Viva Gesù binirittu!
 
(Rosario Salerno e Angelo Cangelosi, 1970)