Barunissa ri Carini

Read English version

 
Chianci Carini e chianci Siragusa
‘n Palermu cc’eni luttu ad ogni casa,
cu nn’ha purtò sta mala dulurusa
mai paci pozza aviri a la me casa.
Aiu la menti mia tanta cunfusa,
lu cori m’abbunna, lu sangu stravasa:
vurria na canzunedda rispittusa
chiancissi a culonna a me casa.
 
U prìncipi di caccia avia arrivatu:
mi sentu stancu e vogghiu arripusari;
un munacheddu cci voli parrari:
Gesù Maria! Chi ariu nfuscatu,
chistu i la timpesta è lu signali.
 
La cunfidenza longa l’hanno avuta: allura, dici, arma, esercitu miu, dici, cavaleri
miu, dici àrmati e partemu; e tuttu l’esercitu partìu cu iddu. A figghia era affaciata.
E viri viniri na cavalleria:
 
Chistu è me patri chi veni pi mia.
– Signuri e patri, chi viniti a fari?
– Signura e figghia, ti vegnu a mmazzari!
– Signuri e patri, aspittatimi un pocu
quantu mi chiamu a lu me cunfissuri.
– Chista un è ura di cunfissioni,
e mancu d’arriciviri Signuri.
Tira, cumpagnu miu, nun la sbagliari
u primu corpu chi cci ha a tirari.
U primu corpu la pigghia nte rrini
lu secunnu corpu cci spaccò curuzzu e vini.
Lu primu corpu la donna cadìu,
secunnu corpu la donna murìu.
 
Curriti tutti, genti di Carini,
ora ch’è morta la vostra signura;
curriti tutti, cu na tuvagghiedda,
ca cci stugliati dda facciuzza bedda;
curriti tutti, cu na tuvagghiola,
ca cci stuiati dda facciuzza azzola;
curriti tutti, cani Carinisi,
ora ch’è morta la vostra signura!